Și aproape că am făcut-o. Dacă-mi mai dădeai răgaz. Puțin timp. Câteva zile, săptămâni, luni.
Aș fi putut să fiu alt om, să te iubesc așa cum meritai. Dar n-am făcut-o și acum sparg pahare în sufletul meu să înțeleg că te-am pierdut și nu mai ești.
Aș fi putut să te iubesc, să-ți arăt ce om frumos ești și ce suflet bun ai. Dar n-am făcut-o. Eram prea ocupată să mă plâng pe mine, cea care a murit odată cu plecarea altcuiva.
Aș fi putut să te iubesc; aș fi putut să merg cu tine în orice loc, indiferent de moment, pentru că știam cât de mult iubești să stai cu mine și să mă vezi fericită. Îmi pare rău că ți-am arătat doar durere și sacrificiu.
Te-ai sacrificat. Ai mers până-n pânzele albe să mă vezi zâmbind. Mi-ai dăruit flori de ziua mea, mi-ai făcut surprize la miezul nopții. Mă sunai când aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Mă așteptai să termin munca la birou. Mă sărutai și mă luai de mână și mergeam în locuri unde numai noi știam. Ai făcut totul, iar eu nu am făcut nimic. Am dat cu piciorul. Am pretins că nu era nimic, că nu am fost nimic. Am făcut-o din durere și din orgoliu. Nu puteam să te las să te apropii, deși mă vedeai vulnerabilă.
Îmi spuneai că-ți sunt ancoră, că te susțin. Și chiar așa a fost. Dar nu în sensul pe care ți-l doreai. Îmi spuneai că te fac fericit, dar nu înțelegeam cum când tot ce știam erau doar sentimente de dor și lacrimi seara, pe furiș.
Îmi pare rău că nu am putut atunci. Acum, uitându-mă în spate, totul pare sec și monoton. Crede-mă, nu a fost. Mă durea sufletul. Nu puteam să te rănesc. Nu voiam să te rănesc. A fost suficient ce-a fost, nu îmi trebuia mai mult. Totuși, te-am rănit și m-a durut pe mine mai mult decât pe tine. Cred. Nu știu.
Dar îți mulțumesc pentru iubire. Pentru dor, pentru ajutor, pentru susținere și pentru că mi-ai arătat cum este să iubești cu adevărat. Ai reușit să atingi sufletul meu pentru câteva momente și te-am lăsat să-l ții în palmele tale și nu l-ai strivit.
Îți mulțumesc că m-ai văzut cu adevărat, că m-ai înțeles și ai știut exact cum să mă iubești. Mi-aș fi dorit să-ți arăt ce bine sunt acum și cât te-aș putea iubi. Dar ai fugit, ai găsit un nou început. Și mă bucur că ai făcut-o.
Mă bucur că ai fost.